Este vorba de o scurta prezentare a editiei a III-a, (poate cea mai reusita si mai de succes, avand in vedere cel putin numarul participantilor), elaborata la vremea respectiva de catre dra studenta Oana Armega. Tema acelei editii a fost ''Revolutia romana din decembrie 1989''.
Intre timp a mai trecut o intalnire, in care am discutat despre Razboiul rece si am proiectat filmele ''Portretul luptatorului la tinerete'' si ''Binecuvantata fii inchisoare!'', o noua capodopera a regizorului Nicolae Margineanu, dupa ''Undeva in est'' si ''Priveste inainte cu manie''.
Speram ca in acest an universitar va urma o editie ''rotunda'', a V-a.
''Facultatea de Litere şi Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi” a organizat ediţia a III-a a Cercului Ştiinţific Studenţesc de Relaţii Internaţionale şi Istoria Secolului XX „Vlad Georgescu”. Cercul este coordonat de lector dr. Hadrian Gorun, iar studenţii organizatori au fost Mihaela Ciorei, Anca Păun şi Dana Spătaru.
Lucrările prezentate s-au centrat pe tema revoluţiei romane din 1989.
În deschiderea reuniunii, Hadrian Gorun a evocat personalitatea şi activitatea istoricului anticomunist Vlad Georgescu şi a prezentat succint contextul internaţional la sfârşitul anilor ‘80, cele mai importante evenimente care au determinat prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa centrală şi de est.
Lucrarea „Manifestări de protest anterioare momentului decembrie 1989 - Greva minerilor din Vale Jiului (1977)” susţinută de Simona Mijoiu, a ilustrat mişcarea spontană de revoltă a minerilor din Valea Jiului, aceştia fiind nemulţumiţi de aprovizionarea minimă, de munca prelungită peste program, de indiferenţa regimului comunist faţă de situaţia de mizerie în care trăiau.
„Consideraţii privind revolta minerilor de la Motru (1981)”, lucrare prezentată de Gabriel Marcu a consemnat o nouă dramă pe „frontul” cărbunelui, un şir de lupte ale minerilor cu autorităţile, lupte ce au început în 6 august 1929, Lupeni, continuând cu august 1977, tot la Lupeni.
A fost prezentat un montaj video despre revoluţia română cu evenimentele de la Timişoara, Cluj-Napoca şi Bucureşti.
Florentina Gâza a surprins câteva aspecte referitoare la „Revolta muncitorilor braşoveni (1987)”: mizeria socială şi financiară impusă de regimul comunist care aduce pe muncitori într-o stare disperată.
Un alt montaj video a reiterat mărturiile lui Horia Roman Patapievici, care, arestat pe 21 decembrie, dus la Inspectoratul General al Miliţiei şi apoi mutat la Jilava, a fost martor al suferinţelor din decembrie 1989.
Anca Păun a prezentat lucrarea „Începutul sfârşitului pentru regimul Nicolae Ceauşescu, Timişoara (16-20 decembrie 1989)”.
Ana Maria Antonov a susţinut lucrarea „Bucureşti, 21-22 decembrie 1989 şi prăbuşirea dictaturii ceauşiste”.
Au fost proiectate scurt-metraje referitoare la atmosfera din stradă, din 22 decembrie 1989.
„Evenimentele din decembrie 1989, între revoltă populară, revoluţie şi lovitură de stat”, lucrarea prezentată de Roxana Taurul a scos în evidenţă faptul că opiniile asupra evenimentelor din 1989 sunt împărţite. Unii autori s-au concentrat mai mult asupra persoanelor care au preluat puterea după înlăturarea soţilor Ceauşescu şi consideră că ceea ce s-a întâmplat este o lovitură de stat, iar alţii pun accentul pe revolta populară izbucnită la Timişoara între 16 şi 17 decembrie, care a atins apogeul la Bucureşti, între 21-22 decembrie, considerând evenimentele drept o revoluţie.
Lucrările studenţilor participanţi au probat o certă valoare sub aspectul documentării şi al cercetării, dar şi o apreciabilă forţă evocatoare în scriitura evenimentelor.
Oana ARMEGA, studentă a Facultăţii de Litere şi Ştiinţe Sociale, Secţia Relaţii Internaţionale şi Studii Europene
http://www.timpulgj.ro/arhiva/517/actualitate.htm
joi, 22 septembrie 2011
vineri, 16 septembrie 2011
Fiodor Mihailovici Dostoievski si Alexandr Soljenitin despre socialism. Ce insemna in regimul comunist asa-zisa eliminare a exploatarii omului de catre om
''Socialismul nu este doar o problema a muncitorilor sau a asa-numitilor cetateni de starea a patra, dar, in primul rand este un curent ateu, un curent care reprezinta expresia contemporana a ateismului, un fel de Turn Babel construit fara ajutorul lui Dumnezeu, si nu cu scopul de a ajunge de la pamant la cer, ci cu acela de a cobori cerul in mocirla de pe pamant'' (F. M. Dostoievski)
''Pentru a incarca normele, demonstrandu-se ca puteau fi indeplinite, se folosea si procedeul urmator: se consemna in acte ca in zilele cu geruri de peste 50 de grade programul de productie fusese suspendat, dar in realitate detinutii erau scosi la munca, si ceea ce se putea stoarce din ei in aceste zile se defalca pe celelalte, marindu-se astfel procentajul de relizare a normelor. (Cei degerati intr-o zi ca asta erau inregistrati de complezenta sectie sanitara ca decedati din alte motive. Cat despre cei ce ramaneau in urma pe drumul de intoarcere, incapabili sa mearga mai departe ori tarandu-se in patru labe cu cate un tendon rupt, acestia erau impuscati de escorta, pentru ca nu cumva sa evadeze pana s-ar fi intors sa-i culeaga)''
''La sfarsitul zilei de munca, pe santier raman mortii. Zapada le acopera incetul cu incetul chipurile...Pana vara din cadavrele neridicate la timp, raman doar oasele, care sunt aruncate in betoniere odata cu pietrisul..''
''Se spune ca in februarie-martie 1938, tuturor serviciilor NKVD li s-a difuzat o instructiune secreta: sa fie redus numarul detinutilor! (nu prin eliberarea lor fireste)...Atunci sefii escortelor isi verificau abilitatea de tintasi cu focuri de pusca mitraliera trase asupra detinutilor ce se impiedicau in mers. Atunci, in fiecare dimineata, detinutii de serviciu pe lagar carau mortii in stive , ca pe busteni, la postul de garda- Cand trecatorile erau blocate de nameti, la minele indepartate se dadea doar cate o suta de grame de paine pe zi, fara ca ratiile nedistribuite sa mai fie recuperate vreodata...Detinutii care ramaneau in urma coloanei erau batuti cu ciomege si hartaniti de caini. La lucru, pe un ger de minus 45 de grade, zekii (detinuti politici in Uniunea Sovietica-n.m.) n-aveau voie sa isi aprinda un foc si sa se incalzeasca (sutilor le era ingaduit)....Numeroase lagpunkte au ajuns faimoase prin executiile si imensele lor gropi comune. La Zolotistii, brigazile erau scoase din abataj ziua in amiaza mare, descizandu-se focul asupra lor, la gramada. Lui Nikolai Andreevici Aglanov, ...ii placea ca, facansu-si aparitia la apel sa aleaga cate o brigada...ordona ca detinutii sa fie dusi undeva mai la o parte si-si descarca el insusi pistoletul in oamenii speriati si inghesuiti, insotindu-si impuscaturile cu strigate de bucurie....''
(Alexandr Soljenitin, ''Arhipelagul Gulag'')
In vreme ce in URSS se intamplau astefel de grozavii, intelectuali iresponsabili din Occident, precum scriitorul G. B. Shaw, filosoful Bertrand Russel, ori decanul de Canterburry, H. Johnson si altii se intreceau in laude la adresa sistemului sovietic.
Ma bucur totusi ca scriitorul roman, Panait Istrati, scriind Spovedania unui invins si-a deschis ochii asupra adevaratei imagini a Uniunii Sovieitce sub Stalin... Dar si-a atras infierarea de catre unii admiratori ai ''parintelui popoarelor''...
...Astfel de exemple infioratoare sunt numeroase, relevante pentru cel mai atroce regim politic (cel comunist), pentru un ''stat criminal'', ca sa il parafrazez pe Yves Ternon...
''Pentru a incarca normele, demonstrandu-se ca puteau fi indeplinite, se folosea si procedeul urmator: se consemna in acte ca in zilele cu geruri de peste 50 de grade programul de productie fusese suspendat, dar in realitate detinutii erau scosi la munca, si ceea ce se putea stoarce din ei in aceste zile se defalca pe celelalte, marindu-se astfel procentajul de relizare a normelor. (Cei degerati intr-o zi ca asta erau inregistrati de complezenta sectie sanitara ca decedati din alte motive. Cat despre cei ce ramaneau in urma pe drumul de intoarcere, incapabili sa mearga mai departe ori tarandu-se in patru labe cu cate un tendon rupt, acestia erau impuscati de escorta, pentru ca nu cumva sa evadeze pana s-ar fi intors sa-i culeaga)''
''La sfarsitul zilei de munca, pe santier raman mortii. Zapada le acopera incetul cu incetul chipurile...Pana vara din cadavrele neridicate la timp, raman doar oasele, care sunt aruncate in betoniere odata cu pietrisul..''
''Se spune ca in februarie-martie 1938, tuturor serviciilor NKVD li s-a difuzat o instructiune secreta: sa fie redus numarul detinutilor! (nu prin eliberarea lor fireste)...Atunci sefii escortelor isi verificau abilitatea de tintasi cu focuri de pusca mitraliera trase asupra detinutilor ce se impiedicau in mers. Atunci, in fiecare dimineata, detinutii de serviciu pe lagar carau mortii in stive , ca pe busteni, la postul de garda- Cand trecatorile erau blocate de nameti, la minele indepartate se dadea doar cate o suta de grame de paine pe zi, fara ca ratiile nedistribuite sa mai fie recuperate vreodata...Detinutii care ramaneau in urma coloanei erau batuti cu ciomege si hartaniti de caini. La lucru, pe un ger de minus 45 de grade, zekii (detinuti politici in Uniunea Sovietica-n.m.) n-aveau voie sa isi aprinda un foc si sa se incalzeasca (sutilor le era ingaduit)....Numeroase lagpunkte au ajuns faimoase prin executiile si imensele lor gropi comune. La Zolotistii, brigazile erau scoase din abataj ziua in amiaza mare, descizandu-se focul asupra lor, la gramada. Lui Nikolai Andreevici Aglanov, ...ii placea ca, facansu-si aparitia la apel sa aleaga cate o brigada...ordona ca detinutii sa fie dusi undeva mai la o parte si-si descarca el insusi pistoletul in oamenii speriati si inghesuiti, insotindu-si impuscaturile cu strigate de bucurie....''
(Alexandr Soljenitin, ''Arhipelagul Gulag'')
In vreme ce in URSS se intamplau astefel de grozavii, intelectuali iresponsabili din Occident, precum scriitorul G. B. Shaw, filosoful Bertrand Russel, ori decanul de Canterburry, H. Johnson si altii se intreceau in laude la adresa sistemului sovietic.
Ma bucur totusi ca scriitorul roman, Panait Istrati, scriind Spovedania unui invins si-a deschis ochii asupra adevaratei imagini a Uniunii Sovieitce sub Stalin... Dar si-a atras infierarea de catre unii admiratori ai ''parintelui popoarelor''...
...Astfel de exemple infioratoare sunt numeroase, relevante pentru cel mai atroce regim politic (cel comunist), pentru un ''stat criminal'', ca sa il parafrazez pe Yves Ternon...
duminică, 11 septembrie 2011
Invitatie
http://cornelsomicu.wordpress.com/2011/09/11/cine-a-fost-odata-n-gorj-hadrian-gorun-despre-relatiile-romano-franceze-in-primul-razboi-mondial/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)