marți, 14 iunie 2011

De ce Ronald Reagan?...

...Personal consider că Ronald Reagan a fost cel mai bun preşedinte al Statelor Unite ale Americii. De ce?...În primul rând pentru că, aşa cum am demonstrat cu alte prilejuri, a contribuit decisiv la încheierea Războiului Rece. A reînviat demnitatea şi mândria americanilor şi a restabilit supremaţia Statelor Unite pe glob, serios pusă sub semnul îndoielii în anii 70. A lansat Iniţiativa de Apărare Strategică şi i-a plasat pe sovietici într-o netă inferioritate militară, strategică, economică şi mai ales tehnologică.

Ronald Reagan a fost un anticomunist convins, iar comunismul a reprezentat cea mai mare "calamitate" a istoriei. Încă de pe vremea când era comentator radio şi de când conducea sindicatul actorilor de la Hollywood a încercat să contracareze eventuale acţiuni subversive de inspiraţie comunistă. El a oferit măsura anticomunismului său cu prilejul mai multor discursuri, dintre care cel mai celebru este cel referitor la "Imperiul Răului", metaforă prin care preşedintele superputerii aflate în fruntea blocului vestic, caracteriza Uniunea Sovietică în 1983. A negat legitimitatea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, aducând drept argument faptul că niciunul dintre acestea nu a riscat să organizeze alegeri libere în ultimele decenii. Desigur că pe fondul inexistenţei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi al deteriorării calităţii vieţii, un scrutin liber ar fi marcat eşecul partidelor comuniste.

Reagan credea cu tărie în falimentul şi implozia comunismului. Astfel, fostul guvernator de California a demonstrat o deosebită capacitate de predicţie. După ce Mihail Gorbaciov a preluat funcţia de secretar general al PCUS, Reagan a trecut de la confruntare la dialog, de la un discurs de pe poziţii de forţă la cooperare. Evident, conjunctura pentru o schimbare de atitudine era favorabilă, deoarece "Gorby" era cel dintâii lider sovietic care nu era nici tiranic, precum Stalin nici mitocan, precum Hruşciov, nici cinic şi retrograd, precum Brejnev şi nici senil, precum Cernenko, realitate evidenţiată cu o remarcabilă acurateţe de John-Lewis Gaddis. Era un intelectual care inspira încredere occidentalilor şi care era conştient că Uniunea Sovietică era incapabilă să ţină pasul cu americanii după era "stagnării brejneviste". Îl admir pe cel de al 40-lea preşedinte al Statelor Unite pentru atitudinea intransigentă avută faţă de dictatorii vremii, Kim Ir Sen, ayatollahul Khomeini, Fidel Castro şi Gaddafi.

Ronald Reagan era şi un mare liberal şi un democrat. În adolescenţă, spre sfârşitul anilor 20, când manifestările de rasism nu reprezentau o raritate în Statele Unite ale Americii , el oferea hrană şi adăpost negrilor cărora li se refuzase cazarea la hotelurile din localitate.
Precum mulţi actori, Ronald Reagan avea şi un ascuţit simţ al umorului. Pe cand se afla la centrul aero-spaţial de la Houston, a telefonat echipajului unei nave aflate în misiune să facă un popas pentru a-l prelua în drumul spre California. Pentru a vă convinge în legătură cu deosebitul simţ al umorului al preşedintelui, accesaţi şi linkurile din josul paginii.
Chiar dacă şi Dwight Eisenhower a adoptat o atitidine intransigentă faţă de Uniunea Sovietică şi comunism prin strategia de "rollback", personal prefer actorii militarilor. Si eu ma gandeam mai demult să devin actor.
Preşedintele Reagan era un om de stat în adevăratul sens al cuvântului, omul secolului al XX-lea. Discursurile sale sunt de o excepţională calitate. Vă ofer câteva mostre:

http://www.youtube.com/watch?v=YtYdjbpBk6A
http://www.youtube.com/watch?v=ZgDZdFQY3iM
http://www.youtube.com/watch?v=mN3z3eSVG7A&feature=fvwrel
http://www.youtube.com/watch?v=Xjv082CPz9g