vineri, 6 ianuarie 2012

Reflectii despre Nicolae Ceausescu, Salvador Dali, Idi Amin si altii

In anul 1974, proaspat ''uns'' presedinte al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu a primit o telegrama din partea faimosului pictor suprarealist, Salvador Dali. Cuvintele telegramei erau cu aproximatie urmatoarele: "Domnule presedinte, va felicit pentru gestul istoric de a institui sceptrul prezidential''.
Sceptrul constituie prin excelenta un simbol si un atribut al regalitatii. Insa ''cel mai iubit fiu al poporului roman'' era considerat - de cei desemnati in mod inspirat drept ''culturnici'' de catre istoricul Vlad Georgescu in a sa lucrare Politica si istorie. Cazul comunistilor romani 1944-1977 - un descendent direct al regelui dac Decebal, precum si al voievozilor medievali Mircea cel Batran (rebotezat ''cel Mare'' de catre istoriografia ceausista), Stefan cel Mare, Mihai Viteazul (al carui bust se afla in biroul dictatorului).
Asadar, purtarea unui sceptru de catre un presedinte de republica la ceremonia de investire, cand seful statului a depus si juramantul, reprezenta o anomalie. Ea nu a trecut neobservata de catre geniul picturii suprarealiste, care nu a ezitat sa il ironizeze voalat pe ''geniul Carpatilor''. Interesant si oarecum straniu este faptul ca cenzura nu a perceput vreo nuanta ironica in acele randuri ale telegramei si drept urmare, oficiosul PCR, Scinteia a reprodus-o integral.


... Un alt aspect care frizeaza ridicolul este de remarcat in ultimii ani ai regimului Ceausescu, cand Romania era tot mai izolata in arena internationala, iar presedintele tot mai dispretuit de liderii occidentali, datorita politicii sale neostaliniste. Cu prilejul sarbatoririi ultimei sale zile de nastere, 26 ianuarie 1989, presa oficiala a publicat numeroase telegrame de felicitare pe care dictatorul le primise insa cu mai multi ani mai devreme. Datorita acestui gest iresponsabil, exista chiar primejdia izbucnirii unor conflicte diplomatice. Mai mult, presa nu a prezentat absolut nimic despre manifestatiile anticomuniste de la Timisoara din 16-17 decembrie 1989. In schimb, au fost publicate mesajele de felicitare din partea dictatorului Zairului, Mobutu Sese Seko pentru realegerea prietenului sau, Ceausescu in fruntea PCR, in noiembrie. Ceausescu dealtfel se bucura de numerosi apropiati in Lumea a treia, cel mai exotic fiind cu siguranta cel auto-proclamat imparat al Africii Centrale, Jean Bedel Bokassa,vestit pentru presupusul sau canibalism. Un act de ''bravada'' al conducerii comuniste de la Bucuresti- care echivaleaza cu ignoranta- s-a petrecut in februarie 1988, cand ea a dispus renuntarea la clauza natiunii celei mai favorizate in relatiile cu SUA, desi Washingtonul deja anuntase retragerea acesteia  României, incepand cu luna iulie.
Ceausescu ramane un dictator, beneficiar al unui cult al personalitatii, care poate l-ar fi facut invidios pe insusi Stalin, dar a-l plasa alaturi de niste figuri precum Idi Amin Dada sau Kim Jong Il, (cum s-au incumetat unii sa o faca) mi se pare cel putin hazardat...Chiar daca politica pronatalista a fost mai mult decat condamnabila, chiar daca cel putin in anii '80, cuvintele care dominau viata romanilor de rand erau foamea, frigul si frica, in ciuda numeroaselor masuri arbitrare (a se vedea, intre altele, cazul Autobuzul), a oprimarii apasatoare, in pofida politicii discriminatorii fata de minoritatile nationale, regimul Ceausescu a fost surclasat in privinta criminalitatii de regimul Gheorghiu-Dej. Iar in ceea ce priveste comparatia deplasata cu Idi Amin sau Kim Jong Il, trebuie subliniat ca Ceausescu nu a ordonat sa fie executati sute de mii de oameni si apoi sa fie dati prada crocodililor,cum a procedat dictatorul ugandez (cei care nu sunt de acord ar putea spune ca in Romania nu existau crocodili). In timpul ''domniei'' ceausiste nu au pierit de foamete milioane de oameni, precum in Coreea de Nord a defunctului Kim Jong Il.