vineri, 12 decembrie 2014

Sfera Politicii

Sfera Politicii, nr. 180-181

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/cuprins.php

http://issuu.com/sferapoliticii/docs/sfera_180-181-rev5

joi, 31 iulie 2014

Evgheni Zamiatin, "Noi". Scurte reflecţii.





Am lecturat deunăzi excelentul roman distopic al lui Evgheni Zamiatin, "Noi" (We). Aparţinând literaturii de anticipaţie şi antiutopice, lucrarea "Noi" se constituie într-un pilon al literaturii distopice contemporane alături de alte opere faimoase, precum "O mie nouă sute optzeci şi patru" şi "Ferma animalelor", de George Orwell, ori "Minunata lume nouă" a lui Aldous Huxley. Zamiatin este, de fapt, un pionier al acestui gen de literatură, un merituos deschizător de drumuri. Orwell însuşi a recunoscut influenţele scriitorului rus asupra propriilor creaţii. Publicat în anul 1920, în plin război civil în Rusia, prin "Noi", Zamiatin a demonstrat o capacitate de predicţie remarcabilă. El a creat cu succes imaginea unei sociatăţi a viitorului neverosimile, în care individul, victimă a totalitarismelor şi a rigorilor acestora, (însă deopotrivă a robotizării şi mecanizării excesive), devine un soi de mutant psihico-emotionalo-intelectual, Într-o lume aflată sub deplina stăpânire a Statului Unic, Conducătorul, sau după caz, Fuhrerul, se confundă la Zamiatin cu "Binefăcătorul"; poliţia politică este identificabilă cu "Biroul Păzitorilor". "Păzitorii" aveau misiunea de a deconspira pe "duşmanii fericirii" şi a-i deferi Maşinii Binefăcătorului. "Binefăcătorul" însuşi era responsabil cu executarea pedepselor capitale. Maniera de suprimare a indezirabililor era oarecum comparabilă cu "vaporizarea" din opera orwelliană. Apiraţia omului către libertate era intolerabilă. Însăşi fericirea se confunda în Statul Unic cu lipsa libertăţii. Sărbătorirea Zilei Unanimităţii era un prilej de celebrare a cultului personalităţii "Binefăcătorului". Anchetele, ce implicau uneori utilizarea experimentelor pe deţinuţii care refuzau cu obstinaţie să îşi recunoască "crimele", erau efectuate de aşa-numitul "Operaţional". Monitorizarea strictă a relaţiilor intime reprezintă o altă caracteristică a regimurilor totalitare, cu deosebire a celor de extrema stângă.




Locuitorii Statului Unic au suferit o depersonalizare absolută, nemaiavînd nume, ci numere şi ecusoane. De fapt, ei înşişi erau socotiţi numere, încetând să mai fie fiinţe umane. Nivelarea socială deplină este relevată de obligativitatea purtării uniformelor cenuşii-albastre. Dezumanizarea nu se oprea la cele schiţate mai sus. Locuitorii Statului Unic erau "formaţi" în "uzinele de educare ale copiilor". Ei trebuiau să meargă încolonaţi şi să mărşăluiască în ritmul muzicii emise de Uzina muzicală. Absurdul şi neverosimilul ating cote paroxistice. A visa reprezenta un semn clar de boală. Conştiinţa individuală era o anomalie intolerabilă, ca de altminteri şi imaginaţia. Demersurile de spălare a creierelor întreprinse de autorităţi culminează cu obligativitatea efectuării operaţiilor de extirpare a imaginaţiei pentru toţi locuitorii. Astfel, se desăvârşea procesul de reducere a individului la un stadiu vegetativ. Locuitorii deveneau roboţi docili şi obedienţi ai Statului. Individul era , de fapt, insignifiant în faţa colectivităţii. "Eu" nu reprezintă nimic în raport cu "NOI".




Evgheni Zamiatin nu a inspirat doar pe Huxley şi Orwell. Recurgând la satira politică, el se apropie de alţi scriitori iluştri din arealul sovietic, precum Mihail Bulgakov şi Andrei Platonov. Chiar dacă noţiunile tehnice şi matematice sunt omniprezente la Zamiatin, lucrarea sa de căpătâi, romanul "Noi" se constituie într-o lectură agreabilă şi, de asemenea utilă, nu doar pentru filologi, ci şi pentru istorici şi specialiştii în ştiinţe politice.

H.P. Lovecraft și misterele ancestrale ale continentului antarctic


    M-am familiarizat cu scriitura prozatorului american H. P. Lovecraft cu ani în urmă. Lovecraft este cvasiunanim considerat drept continuator al lui Edgar Allan Poe Proza sa fantastică impregnată de mister captivează și fascinează, prin suspans, dar și prin stilul încărcat de metafore. In nuvela cu dimensiuni și valențe de roman, In munții nebuniei (At the Mountains of Madness) (270 p.), scriitorul relatează despre o expediție întreprinsă de o echipă de la o universitate americană, în îndepărtata și strania Antarctică, în anii 1930-1931. La acel moment, prea puține lucruri se cunoșteau despre acel pustiu imperiu al zăpezii și gheții. După unele întâmplări bizare, o parte a echipei de cercetători angrenată în îndrăzneața aventură sfârșește tragic. Nefericitul incident stimulează și potențează însă curiozitatea a doi dintre supraviețuitori, determinându-i să își extindă investigațiile. Howard Phillips Lovecraft își valorifică vastele cunoștințe de biologie, geologie, geografie și, evident, mitologie și ocultism. Alături de romanul "Exorcistul" al lui William Peter Blaty, "In muntii nebuniei", este preferata mea din acest tip de beletristică, din păcate prea puțin mediatizat și prizat la noi. Tocmai de aceea, traducerea capodoperei lui Lovecraft in limba romana, in 2013, este binevenita.




"La orizontul alb, dincolo de orașul grotesc, se vedea acum o linie palidă, fermecată, de piscuri violet, ale căror vârfuri ascuțite se înălțau ca într-un vis pe fundalul cerului vestic, roșu, ademenitor. Spre acea buză pâlpâitoare se înclina platoul ancestral, albia adâncă a râului secat traversându-l ca o panglică neregulată, umbrită. Preț de o secundă, ne-am ținut respirația admirând frumusețea nepământeană a scenei, după care o groază vagă a început să ni se insinueze în suflet. Căci acea linie violet îndepărtată nu putea fi altceva decât teribilii munți ai pământului interzis-cu cele mai înalte culmi de pe pământ și concentrând tot răul din lume; adăpostind orori incredibile și secrete Arheane; ocoliți și proslăviți de cei care se temuseră să le graveze însemnătatea, necălcați de nicio ființă de pe pământ, dar vizitați de fulgere sinistre și trimițând raze ciudate peste câmpii în noaptea polară- fără îndoială, arhetipul necunoscut al acelei temute cetăți Kadath din Pustiul Rece aflat dincolo de detestabilul Leng, despre care vorbesc cu fereală păgânele legende din vechime. Noi eram primele ființe umane care îl vedeau- și sper pe tot ce am mai scump pe lume ca noi să fim și ultimele".


H. P. Lovecraft, In muntii nebuniei, Millennium Books, 2013, p. 261-262.

sâmbătă, 28 iunie 2014

28 iunie 1914: pretextul Primului război mondial


         

La 28 iunie 1914 (cu exact un veac in urmă), a avut loc atentatul de la Sarajevo, căruia i-a căzut victimă arhiducele Franz Ferdinand. Asasinarea prinţului-moştenitor al Dublei monarhii austro-ungare, a reprezentat pretextul primului razboi mondial, scânteia care a generat declanşarea conflagraţiei mondiale o lună mai târziu.




In urma gravului incident, autorităţile Austro-Ungariei au adresat un ultimatum Serbiei, care, oarecum previzibil, nu a acceptat toate condiţiile impuse. Drept raspuns, Imperiul dualist a declarat război Serbiei. Aproape imediat, marile puteri care formau cele două blocuri politico-militare (Antanta şi Tripla Alianţă) şi-au declarat război reciproc. Conflictul armat a căpătat dimensiunile şi valenţele unui război la scară globală, extinzându-se dincolo de arealul balcanic. Insă, unele state, precum Regatul României, Italia, Bulgaria, Statele Unite ale Americii, au considerat de cuviinţă să rămână in neutralitate sau expectativă armată pentru anumite perioade. 

Pentru a stabili o balanţă de putere in conformitate cu propriile interese, Antanta si Centralii au purces la o veritabila competiţie, inclusiv pe tărâm diplomatic, în vederea dobândirii preţiosului concurs militar, demografic si economic al neutrilor. Pentru realizarea acestui deziderat, cele două tabere au căutat sa atragă state membre ale alianţei rivale sau care gravitau in sfera de influenţă si interese a acesteia. In spaţiul balcanic, Antanta a preconizat recrearea şi, eventual, extinderea ligii balcanice care fiinţase în timpul primului conflict balcanic, în 1912. In cele din urmă, interesul naţional al ţărilor din zonă a prevalat asupra obiectivelor Antantei, respectivele planuri îndrăzneţe fiind sortite eşecului. 

După războiele balcanice, România era un important pivot geopolitic, care urmarea, in măsura posibilităţilor, să se manifeste deopotrivă ca un jucător geostrategic activ, cu deosebire în sud-estul Europei. România nu a abandonat poziţia de neutralitate până în august 1916. In cursul negocierilor cu Parisul, Petrogradul si Londra, Bucureştiul a tins mereu să- si conserve libertatea de mişcare, rezervăndu-şi, fireste, decizia asupra momentului intrării în acţiune. Raţiunile amânarii intervenţiei armate sunt multiple: lipsa de pregătire şi instruire a armatei, înzestarea deficitară cu materiale de război şi muniţii, nevoia de a obţine garanţii certe din partea Aliaţilor în privinţa obţinerii teritoriilor românesti incorporate Dublei monarhii. In vederea îndeplinirii acestui din urmă obiectiv, o misiune dificilă incumba diplomaţiei romane. Sesizăm o atitudine justă a clasei politice româneşti tipică realismului politic. Aceasta urmărea realizarea interesului national, ceea ce implica perpetuarea fiinţei statale, menţinerea independenţei şi suveranităţii statului, dar si înfaptuirea integrităţii sale teritoriale. Pe de altă parte, impărtăşim concepţia lui Hans Morgenthau potrivit căreia, calitatea diplomaţiei şi pregătirea militară sunt componente fundamentale ale puterii naţionale.

miercuri, 25 iunie 2014

Studia UBB Historia



    

A apărut volumul 58, nr. 2/ 2013 al revistei Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Historia. Studiile şi articolele cuprinse în numărul de faţă abordează diferite teme vizând istoria contemporană: perioada interbelică, al doilea război mondial, comunism, postcomunism.









http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/848.pdf

luni, 9 iunie 2014

Conferinta Internationala la Cluj-Napoca


La Cluj-Napoca s-a desfasurat, intre 3 si 5 iunie 2014, Conferinta Internationala cu tema "Primul Război Mondial –Perspectivă istorică şi istoriografică. The First World War in Historical and Historiographical Perspective"

http://news.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2014/06/Program-Conferinta-Primul-Razboi-Mondial.pdf





Romania postcomunista


La Editura Limes, a aparut volumul Romania postcomunista: istorie si istoriografie, coordonator Ovidiu Pecican.

http://www.librarie.net/p/205589/ROMANIA-POSTCOMUNISTA-Istorie-istoriografie


ARMATA ROMANA ŞI MASS-MEDIA



La Editura Istros a Muzeului Brailei, a vazut lumina tiparului volumul ARMATA ROMANA ŞI MASS-MEDIA. Studii şi comunicări prezentate la sesiunea ştiinţifică dedicată Zilei Arhivelor Militare şi aniversării a 93 de ani de la înfiinţarea Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice

http://www.mapn.ro/smg/SIA/Armata_romana_si_mass_media.pdf

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XIX, Nr. 1(25)/2014





http://www.istoriecraiova.ro/wp-content/uploads/2013/11/PDF_ANALE_1_2014.pdf

Anuarul Institutului de Istorie Orala (AIO)



Sumarele si rezumatele numarului XIII/ 2013 al Anuarului Institutului de Istorie Orala (AIO)sunt disponibile la adresa

http://institute.ubbcluj.ro/iio/files/public//AIO/aio_13_abstract.pdf

duminică, 16 februarie 2014

Apariţie editorială


A apărut Anuarul Institutului de Istorie A. D. Xenopol, tom L, 2013, eveniment editorial ce marchează jumătate de veac de existenţă a prestigioasei reviste.

Detalii pe siteul http://adxenopol.academiaromana-is.ro/aiix_13.html

joi, 30 ianuarie 2014

O mărturie mai...atipică, dar cu siguranţă emoţionantă din Primul Război Mondial



Fragmente din Formula AS, nr. 1102, ianuarie 2014


“…Într-una din zile, a fost adus un căpitan în rezervă, pe nume Artur N. , participant la primul război mondial, începând cu 1914 şi până în 1920. Ne-a vorbit mai mult despre luptele de la Mărăşeşti, la care a luat parte efectiv. Darul de povestitor pe care l-a avut ne-a cucerit nespus, că nici nu am ştiut când au trecut cele 2 ore de expunere. Încântaţi fiind, l-am rugat să ne spună şi alte întâmplări care l-au marcat în anii de război şi pe care nu le va uita niciodată. A consimţit cu multă plăcere şi ne-a povestit următoarea întâmplare:

[…] Regimentul 32 din care făceam parte a suferit pierderi foarte mari în oameni şi material de război şi de aceea, retraşi de pe linia frontului şi trimişi la Iaşi pentru refacere. Iaşul era supraaglomerat de refugiaţi, de armata română şi rusă şi de aceea a rămas să ne “refacem” în vagoanele de marfă cu care venisem de pe front[…]
Într-o dimineaţă […]s-au auzit câteva explozii, după care s-a dat alarma[…]Am văzut magaziile CFR arzând. Toţi cei care eram valizi am fugit să dăm o mână de ajutor la stingerea incendiului[…] Deodată, vedem fugind o pisică, care s-a băgat sub o magazine şi care, după 20-30 de secunde, s-a întors aducând în gură un pisoi. L-a lăsat la picioarele noastre şi a fugit din nous pre magazine şi, iarăşi, după aproape un minut, a mai adus un pisoi. În acel moment, un soldat a prins-o ca să n-o mai lase să se ducă în magazine, deoarece pericolul de a nu se mai întoarce ra foarte mare. Atunci pisica l-a muşcat de mână şi l-a zgâriat, iar soldatul i-a dat drumul, a fugit din nou sub magazine. Secundele treceau şi ea nu mai apărea. Deodată, acoperişul magaziei s-a prăbuşit. Suflul produs de acoperişul în cădere a ajuns până la noi. Am luat repede cei doi pisoi şi ne-am retras. Mama lor nu a mai apărut. Niciodată nu se va şti pentru câţi pisoi s-a jertfit această pisică mamă. Impresionat de întâmplare, am hotărât să iau unul din pisoi şi să-l port în raniţă, în toată perioada care va urma. Celălalt pisoi a fost luat de un sergent, care, ca şi mine, s-a ocupat de creşterea lui. A trăit 12 ani.
A urmat un moment de tăcere, după care, unul câte unul ne-am sculat în picioare luând poziţia de drepţi. Trecând printre noi, fostul sublocotenent din primul război mondial […] avea lacrimi în ochi. Oare la ce se gândea?”


(Anton Gherca, “Jertfa mamei”, in Formula AS, nr. 1102, ianuarie 2014)

joi, 23 ianuarie 2014

O carte pasionantă




Există unele cărţi de care m-am îndrăgostit la prima lectură. "Întoarcerea acasă" (The Long Walk) este una dintre acestea. Un jurnal de călătorie remarcabil, captivant pentru orice pasionat de istorie sau beletristică. Toate cele opt perosonaje care au evadat din Gulag sunt, fără îndoială, nişte învingători, chiar dacă la destinaţie au reuşit să ajungă doar patru...Compasiunea şi respectul meu pentru cei patru (o tânără- Kristina Polanska şi trei bărbaţi) care au pierit din pricina vicisitudinilor drumului către libertate. Din nefericire, ecranizarea cărţii-mărturie a lui Sławomir Rawicz nu se ridică tocmai la standardele scriiturii. Posibil să încerc să realizez şi o prezentare (fie ea şi mai scurtă) a acestui fascinant volum, deşi în următoarele 2-3 săptămâni o să am un program destul de încărcat...


http://librarie.carturesti.ro/intoarcerea-acasa-povestea-adevarata-a-unui-drum-anevoios-spre-libertate-283071

marți, 14 ianuarie 2014

Cambodgia khmerilor rosii- societate distopica (scurte reflectii)



Cambodgia khmerilor rosii reprezinta probabil cel mai elocvent exemplu de societate distopica, in care teroarea exercitata asupra individului a atins cote inimaginabile. Cu siguranta, nu ne hazardam cand afirmam ca este vorba de cel mai atroce regim al veacului al XX-lea.
Un amalgam de stalinism si maoism, duse la extrem. De fapt, Saloth Sar (Pol Pot) si acolitii sai au preluat din vasta experienta criminala a tuturor regimurilor comuniste, fiind creatorii unui stat criminal ce a exterminat pana la o treime din propria populatie. Un genocid unic in lumea contemporana... Regimul khmerilor rosii a intruchipat fara doar si poate ideea de Holocaust bazat pe criterii sociale. Un proiect gigantic de inginerie sociala la care au procedat, dealtminteri atat Iosif Stalin, cat si Mao Zenong si Kim Il Sung. Categorii intregi, de la intelectuali si functionari, proprietari funciari la comercianti si clerici, pana la straini (chinezi si vietnamezi, indeosebi, desi oficial R. P. Chineza a sprijinit autoritatile de la Phnom Penh) etc. erau sortite anihilarii, "vaporizarii", un concept uzitat de George Orwell, in al sau memorabil "1984".
Regimul de teroare urmarea finalmente desfiintarea claselor sociale, edificarea unei societati lipsite de clase. De allfel, Kmerii rosii au izbutit sa puna bazele unei societati de tip orwellian perfecte (a se vedea in acest sens, impunerea unui nou limbaj, mesele luate in comun, intruchiparea lui Big Brother in persoana lui Pol Pot, care era numit Fratele Numarul Unu, iar aghiotantul sau Nuon Chea, Fratele Numarul Doi). Am putea adauga la cele enumerate adoptarea unui noi calendar, ce marca Anul Zero (de fapt, anul acapararii puterii de catre khmerii rosii), destramarea familiilor, separarea copiilor de parinti (multi parinti au fost ucisi, fiind socotiti nereeducabili, obligativitatea schimbarii numelor considerate a fi prea burgheze, ceea ce denota depersonalizarea completa.)
Coreea de Nord a lui Kim Jong Un este actualmente un alt exemplu de societate distopica, orwelliana. Desi comunismul a insemnat in majoritatea cazurilor (inclusiv in URSS sau in RSR) urbanizare si industrializare masiva, khmerii rosii au impus cel mai brutal comunism de tip rural. Majoritatea oraselor au fost evacuate cu forta aproape complet, populatia fiind constransa sa trudeasca in orezarii in zonele rurale. Suprimarea banilor, desfiintarea bancilor, revenirea la trocul specific societatilor primitive reprezinta alte caracteristici ale unui regim care in mai putin de 4 ani, intre 17 aprilie 1975 si ianuarie 1979 a curmat aproape 2 milioane de vieti. Scolile au fost inchise in totalitate. Cladirea dezafectata a unui liceu din capitala Phnom Penh a fost transformata in centrul de tortura si exterminare, S2. "Masina de ucis" a functionat cu o eficienta infioratoare, existand doar cativa supravietuitori din cei aproape 20000 de detinuti incarcerati acolo. Sunt consemnate pana si vivisectii si alte experimente carora le-au cazut victime oameni nevinovati. Comandantul acelui macabru stabiliment, Kang Kek Ieu("Duch'')a fost condamnat la detentie pe viata abia acum cativa ani. In prealabil, Duch isi facuse ucenicia intr-un alt centru de eliminare fizica, situat in jungla, anume M13. Inainte de a parasi acel loc, khmerii rosii au executat pe toti prizonierii, i-au atuncat intr-o groapa comuna si au plantat cocotieri si manioc.

Surprinde poate in Cambodgia khmerilor rosii absenta unui cult al personalitatii conducatorilor, desi comunismul asiatic a consacrat cultul personalitatii lui Mao Zedong si al lui Kim Ir Sen, adularea celor doi dictatori atingand dimensiuni greu de inchipuit. "Angkarul" (de fapt partidul comunist al Kampuchiei Democratice, cum a fost redenumita tara) era practic o organizatie cvasisecreta pentru oamenii obisnuiti, terorizati si abrutizati. Secretomania, invaluirea liderilor in mister ma duce cu gandul nu numai la George Orwell, dar si la literatura lui Franz Kafka. Recent am lecturat cutremuratoarele marturii ale lui Rithy Pan ,un supravietuitor al imensului lagar de exterminare pe care l-a reprezentat in a doua jumatate a anilor '70 Cambodgia. Poate voi incerca pe viitor sa realizez o analiza mai ampla a regimului khmerilor rosii sau macar o recenzie a fascinantei carti de marturii a lui Rithy Pan, intitulata foarte inspirat chiar "Eliminarea"...